O, dragoste dintâi, ce dulce ne ducem crucea amândoi,
când toate drumurile noastre ni-s numai roduri dulci şi noi!
Tu de-a pururi ne rămâi, dragoste dintâi.
când binefacerea şi mila ne-mbogăţesc în Dumnezeu!
când mâinile şi mulţumirea ni le-mpletim îngenunchiaţi!
O, dragoste dintâi, ce calde sunt ale noastre rugăciuni
şi jertfele recunoştinţei pentru-nmiitele minuni!
O, dragoste dintâi, ce slavă ne pregăteşti în raiul tău,
când cea mai sfântă-mpărtăşire ne va uni cu Dumnezeu!
2 comentarii:
frate Alex! ne bucuram pentru ca ai postat aceste meditatii si ganduri pline de lumina de bucurie si de dragoste pentru frati...de asemenea un lucru minunat este ca prin aceste ganduri nemuritoare pe care le-ai postat ne incurajezi sa nu ne pierdem dragostea dintai si sa fim datori unii altora numai cu dragoste ca prin aceasta sa se cunosca ca suntem adevarati ostasi ai Domnului Iisus Hristos....
Multumesc frate Andrei pentru acest gand.Sa dea Domnul ca prin toate sa ne unim mai mult si sa fim cat mai aproape de Dumnezeu. Slavit sa fie Domnul!
Trimiteți un comentariu