Privind spre Cer...

Speranţa

2010-01-28T02:56:00.000-08:00

Atunci când eşti mai trist

Şi nu mai poţi visa,

Când drumul ai pierdut

Şi nu-l mai poţi urma,

Când toţi te-au părăsit

Şi crezi că singur eşti,

Atât poţi să mai faci:

Spre stele să priveşti.

Când credem c-am pierdut,

Că totul s-a sfârşit

Revine un cuvânt

De neînlocuit;

Pătrunde iar în noi

Şi aripi ne dă iar

Ne face să zâmbim

Ea, numai ea

Speranţa.

Speranţa că-ntr-o zi

Poţi fi ce ai visat

Că totul poate fi

Frumos şi adevărat

Să faci din visul tău,

Un ţel şi orice-ar fi

La el nu renunţa;

Aşa vei reuşi.

Când credem c-am pierdut,

Că totul s-a sfârşit

Revine un cuvânt

De neînlocuit

Pătrunde iar în noi

Şi aripi ne dă iar,

Ne face să zâmbim

Ea, numai ea

Speranţa.

Să faci din visul tău

Un ţel şi orice-ar fi

La el nu renunţa;

Aşa vei reuşi.

Doamne, sînt din nou un tânăr

2008-08-08T12:37:00.000-07:00

Doamne, sînt din nou un tînăr
la cei douăzeci de ani –
parcă-n zbor înalt sînt vultur
peste munţii diafani,
parcă-s vînt de primăvară
peste-un cîmp de trandafiri,
parcă-s iezer ce sărută
cerul unei largi iubiri …

Toate zările trecute
s-au făcut un tînăr vis
şi cu el în braţe-mi trece
îngerul cu zbor deschis,
legănând spre Veşnicie
două crengi, în drag salut,
şi-mpletind în roi de raze
imnul sfânt de-abia început …

Străluceşte-mi, Soare Veşnic,
peste tînărul izvor,
zboară-mi, îngerul iubirii,
legănînd finici de dor,
şi-mpletiţi-vă, miresme,
peste munţii diafani –
tinereţe, stai-mi veşnic
la cei douăzeci de ani …

Fratele Traian Dorz

2008-06-24T16:52:00.000-07:00

Gânduri... în pragul unei zile...

2008-05-13T03:17:00.000-07:00

În fiecare dimineaţă când te trezeşti şi soarele nu răsare să ştii că EU sunt lângă tine; dacă în întuneric pierzi legătura cu MINE întinde mâna şi nu avea teamă, sunt chiar lângă tine...

Sunt lângă tine atunci când ai nevoie să zâmbeşti, să râzi...
Sunt lângă tine chiar şi atunci când zâmbetul se transformă în plâns...
Prin probleme mari şi mici, grele sau uşoare, vom fi împreună pentru că EU sunt cu tine!
Chiar şi atunci când îţi vorbesc sunt lângă tine, ştiu ce te frământă şi te-nţeleg. Nu ţi-am promis EU oare că sunt cu tine până la sfârşitul zilelor?
Mâine dimineaţă când te trezeşti şi viitorul ţi se pare neclar, adu-ţi aminte că EU sunt lângă tine.
Nu te sfii să-mi vobeşti! Întotdeauna voi avea timp să te ascult, te voi lua pe braţe şi te voi privi cum creşti.
Când vei deveni ceea ce EU doresc, voi fi cu tine şi-mi voi ţine promisiunile pe care le-am făcut prin cuvântul MEU! Niciodată n-am să te las şi cu nici un chip nu te voi părăsi!

Sunt chiar lângă tine!

Domnul Dumnezeul tău!

Paşi spre Lumină

2008-04-23T11:19:00.000-07:00

Timpul a trecut... Am stat zilele astea şi m-am gândit la copilărie. Îmi aduc aminte de momentele când stăteam şi mă jucam prin casă cu maşinuţele... Apoi alergam voios prin ograda bunicilor... Era atâta bucurie în tot ceea ce făceam şi nu era nimic care să stea în calea acelei bucurii. Cum n-aş mai vrea, Iisuse, să am din nou sufletul curat... să primesc din nou acea sfântă curăţie „din vremea când eram copil”.
Ştiu că atunci totul era altfel. Mama şi tata aveau grijă întotdeuna de noi. Şi de fiecare dată ne ocroteau. Când ne împiedicam şi cădeam, mama era imediat lângă noi. Ne ridica duios de jos, ne lua în braţe, ne săruta pe frunte şi orice durere dispărea. Apoi zâmbeam fericiţi. Cât de neuitat sunt acele clipe! Dacă am putea să dăm înapoi timpul şi să mai trăim măcar câteva crâmpeie din tot ce-a fost... Însă azi totul este doar o amintire. Cred că abia acum îmi dau seama cât de repede trece timpul. Am uitat încet-încet de ceea ce numim copilărie.
Acum este o luptă! Atunci era doar joacă şi bucurie. Am început să mergem la biserică, apoi la adunare şi stăteam cuminţi la locul nostru. Nu înţelegeam prea multe. Dar acea simţire şi acel dor de adunare, de fraţi îl purtăm în suflet încă de atunci. Să-i dăm mulţumire lui Dumnezeu, pentru că a lucrat aşa de minunat pentru fiecare dintre noi. De câte ori ne-am gândit că trebuie „să ducem noi Lucrarea unită şi frumoasă” – cum ne zice fratele Traian? Înaintaşii noştri sunt acum lângă Dumnezeu, Acasă. Cei care mai sunt azi printre noi vor merge curând şi ei Acolo. Cum rămânem noi?
M-au frământat multe gânduri cu privire la noi, tinerii. Văd că ne răcim din ce în ce mai mult unii faţă de alţii. Nu mai venim cu aceeaşi dragoste la adunare. Preţuim din ce în ce mai puţin clipele petrecute alături de fraţi. Îmi este greu să spun aceste cuvinte. Încă sunt slab şi am făcut prea puţin pentru această Lucrare. Dar am un gând pe care aş vrea să îl împărtăşesc cu voi, fraţii şi surorile mele. Un foc, ori de câte ori este lăsat în voie, se stinge. Dar cât de frumos arde atunci când pui câteva lemne!... Ştiu că fiecare purtăm în suflet acel dor de Veşnicie. Vreau să cred că împreună putem face ca totul să fie mai frumos. Îmi doresc să ne bucurăm din toată inima atunci când mergem la adunare şi ne întâlnim cu fraţii. Şi să lăsăm deoparte tot ceea ce ne-ar împiedica să-l iubim pe cel de lângă noi. Cum un copil aleargă şi îşi îmbrăţişează mama, aşa să ne întâmpinăm şi noi fraţii: cu cea mai mare mângâiere şi dragoste frăţească.
Şi în viaţa mea au fost momente când eram atât de departe de Domnul Iisus. Şi mie mi se părea că nu este foc în adunare. Focul era în adunare, dar nu era în inima mea. Eu eram vinovatul! Pentru că viaţa mea nu era după voia Lui. Eram acelaşi eu, cu aceleaşi păcate şi mie mi se părea că adunarea nu este înflăcărată, că nu este har. Însă, dragostea lui Dumnezeu, cu vreo câteva săptămâni în urmă, la o frumoasă adunare de seara, într-o marţi, a schimbat totul în viaţa mea, predându-mă Lui cu legământ veşnic. Şi nu am cuvinte să-I mulţumesc pentru asta.
Atât timp cât putem să ne rugăm, să cântăm împreună, să ne bucurăm de versurile unei poezii, să ascultăm cu drag un frate care poate că este pentru ultima dată în mijlocul nostru – trebuie ca toate acestea să le facem din adâncul inimii.
Am învăţat un lucru în ultima vreme, şi anume că timpul este prea scurt, ca să nu-l preţuim, mai ales atunci când Domnul rânduieşte clipe binecuvântate. Împreună să ne rugăm ca El să ne cureţe sufletul de fiecare dată când greşim şi să ne dea acel chip de copil. De ce nu putem să exclamăm şi noi, aşa cum face un copil atunci când se veseleşte de vremea frumoasă de afară sau atunci când se întâlneşte cu alţi copii? Poate noi n-am învăţat să ne bucurăm de tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu. N-am învăţat ce înseamnă cuvântul PRIETEN. Încă nu ştim să iubim aşa cum ne-o cere Mântuitorul nostru:
„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (In 13, 34). Sper ca dorul de Cer să pătrundă şi mai mult în sufletele noastre şi astfel să ne apropie mai mult de Domnul... mai lângă El...
Să ne deschidem aripile şi împreună să zburăm mai Sus!

Ţie Îţi aduc, Mântuitorul nostru scump şi drag, toată recunoştinţa mea. Şi vin la Tine cu inima mea şi cu tot ceea ce sunt eu. Te rog să ne uneşti tu mai mult, să fii cu noi în fiecare zi a vieţii noastre şi să ne ajuţi să ducem această luptă. Nu ne lăsa atunci când vin ispite asupra noastră şi suntem deznădăjduiţi. Ajută-ne să ne dăm seama de rostul pe care îl avem fiecare şi cum trebuie să fim plăcuţi Ţie. Rămâi cu noi întotdeauna până vom ajunge Acasă!
Slăvit să fie Domnul!

Mai lângă Dumnezeu

2008-03-31T14:39:00.000-07:00

Atunci când cuvintele oamenilor provoacă în tine răni ce dor,
Atunci când sunt aruncate înspre tine fără milă,
Atunci când nu e nimeni să-ţi ofere ajutor,
Atunci când cei mai buni prieteni te ranesc adânc în inimă,
Atunci când nu mai vezi soarele de după nori,
Atunci apleacă-te pe genunchi şi vei fi mai aproape de Cer...
Pleacă-te pe genunchi şi vei simţi cum bate pentru tine Inima de Tată a lui Dumnezeu!

Nimiciri...

2008-03-28T14:37:00.000-07:00

Acel ce-a cercetat mai bine şi mai adânc a spus cândva:
Prietenia şi iubirea păstraţi-o-n voi şi printre voi.
Acestea sunt comori ce-n lume n-au nici pereche şi nici pret,
dar focul lor nu arde bine decât când puneţi pe el toţi.
Atunci când numai unul pune sau daca numai unii pun
se stinge focul prieteniei şi focul dragostei curând
iar dupa ce s-a stins, adesea acolo nu mai arde-n veci
cu bucuria şi lumina cu care-a ars acolo-ntâi.
Iubirea când se stinge-n ură şi prietenia-n nepăsare
nici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.

O, prietenia şi iubirea doar ele singure-au putut
să ne arate că sunt lucruri mai scumpe decât lumea-ntreagă,
şi zile mai de preţ ca toată viaţa dinaintea lor
şi oameni care valorează mai mult decât popoare-ntregi.

Dar, vai, ce face nepăsarea şi ura din aceste bunuri
şi din comori fără de care viaţa nu-i decât amar.
Cu câtă sete caută ura să nimicească tot ce-odată,
era atât de drag şi dulce când dragostea ardea curat.
În toată lumea asta mare nu mai încap atunci cei doi
care-ncăpeau cândva pe-o bancă şi se-adăpau dintr-un pahar,
nici unul nu se linişteste decât atuncea când îl ştie
pe celalalt cât mai departe şi mai degrabă sub pământ.

Mai mult decât viaţa voastră păziţi iubirea dintre voi
şi părtăşiile credinţei curate şi adânci mereu.
Păstraţi curată-nvăţătura ferindu-vă de tot ce-o strică,
statornici ţineţi legământul ce l-aţi rostit întâia dată;
puneţi pe focul lor cu toţii, remprospătându-le frumseţea
cu fericirea bucuriei,iertării şi îmbrăţişării.
căci după ce din vina voastră s-or stinge-aceste flăcări sfinte
zadarnic veţi vărsa amare suspinuri pe cenuşa lor.

Traian Dorz

De ce nu lupţi?

2008-03-26T07:08:00.000-07:00

Astăzi am vorbit cu sora mea pe messenger şi mi-a spus că un gând de luptă ar fi binevenit aici...Să fie un îndemn pentru fiecare în parte. Aş vrea să redau mai jos o frântură de gând pe care sora mea a dorit să-l împărtăşească cu voi.

În frământarea numită "viaţă", clipita aceasta de eternitate, eşti întotdeauna fie învins, fie învingător. Tu ce alegi? Care e visul tău? Lupţi sau tu eşti luntrea răsturnată la primul val?

Eşti tânăr… Fiecare îşi alege vârsta, pentru că vârsta noastră reală e cea a sufletului nostru. Depinde de tine dacă vrei să fii un pensionar tânăr sau să fii ceea ce-ţi doreşti să fii, fără să te împiedici de nimic. Atâta timp cât alegi lupta, niciodată n-o să fii singur, Domnul Dumnezeu este alături de tine.

Pune aripi sufletului tău şi lasă-ţi dorurile să zboare; luptă pentru visul şi Raiul tău, tot mai lângă Domnul.

Începe prin a dărui un zâmbet cald celui ce nu are, prin a te opri o clipă să observi durerea şi suferinţa din jurul tău, prin a iubi mai aprins, prin a cânta din suflet o cântare, prin a îngenunchea lângă fraţii tăi, sub aceeaşi Cruce; începe prin a fi lângă Dumnezeu dacă-ţi doreşti ca El să fie mereu lângă tine.

Dorul meu aş vrea să se contopească cu al vostru; lupta tuturor mi-o doresc aprinsă, rodnică, jertfitoare…

Opreşte-te o clipă! Lasă fiorul tainic de dor şi de iubire să se strecoare până în străfund de suflet. Şi gândeşte-te bine: tu ce faci? Care-i rostul tău în lumea aceasta infinită? Spre ce tânjeşte sufletul tău? Poate îi e dor să lupte…

Georgiana

O, dragoste dintâi

2008-03-25T16:02:00.000-07:00

O, dragoste dintâi, ce dulce ne ducem crucea amândoi,
când toate drumurile noastre ni-s numai roduri dulci şi noi!

Slavă Ţie,Scump Iisus, dragoste de Sus,
Tu de-a pururi ne rămâi, dragoste dintâi.

O, dragoste dintâi, ce scumpă-i comoara ce ne-o strângi mereu,
când binefacerea şi mila ne-mbogăţesc în Dumnezeu!

O, dragoste dintâi, ce sfinte-s a` noastre lacrimi lângă fraţi,
când mâinile şi mulţumirea ni le-mpletim îngenunchiaţi!

O, dragoste dintâi, ce calde sunt ale noastre rugăciuni
şi jertfele recunoştinţei pentru-nmiitele minuni!

O, dragoste dintâi, ce slavă ne pregăteşti în raiul tău,
când cea mai sfântă-mpărtăşire ne va uni cu Dumnezeu!

Tânărul ca frate

2008-03-25T15:28:00.001-07:00

"...Dar un adevarat frate, care trebuie să fie totdeauna plin de iubire şi de bunătate faţă de fraţii săi, oricum ar fi ei, nu poate fi, n-ar trebui să poată fi- niciodată altfel decât aşa. Oricum ar fi fraţii tăi, să nu-i poţi vorbi de rău. Orice ţi-ar face ei, să nu te poţi răzbuna asupra lor. Oricât de sus ai ajunge, să nu-i poţi uita şi să nu te poţi mândri niciodată faţă de fraţii tăi, umilindu-i. Aşa face un suflet curat şi sfânt."

Traian Dorz- Cărarea tinereţii curate

Frânturi de gând...

2008-03-25T14:49:00.000-07:00

„ce fericiţi vom fi, fericiţi, fericiţi, fericiţi,

când împreună toţi vom fi cu El uniţi !”

Am stat zilele astea şi m-am gândit la voi, prietenii mei. De multe ori poate am uitat de voi şi v-am căutat doar atunci când aveam nevoie. Şi poate că de prea puţine ori am fost alături de voi în momentele grele şi ne-am bucurat prea puţin împreună... Însă ştiu că ceva ne leagă. În inimile noastre arde aceeaşi dorinţă. Cred că doar El ştie ce este acum în sufletul meu. Pot rosti doar atât: mi-e dor de voi, fraţii şi surorile mele! Şi îmi doresc ca să ne unim şi mai mult, să ne apropiem şi mai mult unul de altul.

Aş vrea ca aceasta zi să fie o amintire. Să ne aducă aminte că nu suntem singuri pe lume. Pentru că avem în jurul nostru atâtea persoane deosebite, pe care trebuie să le descoperim, dacă nu am făcut-o până acum.

Aş vrea ca dorul de Cer să pătrundă şi mai mult în sufletele noastre şi astfel să ne apropie mai mult de Domnul...mai lângă El...

Să ne deschidem aripile şi împreună să zburăm mai Sus!

Îţi mulţumesc Doamne pentru toate bucuriile pe care ni le-ai dat şi pentru toate clipele când am suferit. Ajută-ne, ca prin toate să creştem „viteji ostaşi de mâine... să ducem noi Lucrarea unită şi frumoasă... ”

11.03.2008